Această postare, ți-i se datorează ție, suflet drag.
Nici nu știu cum să încep. Știu doar că vreau să scriu această postare, vreau să scriu despre tine, cu toate că asta nu te va putea aduce din nou lângă mine. Și, cu toate că au trecut aproape 11 luni, te simt mai aproape de mine ca niciodată.
Ai plecat și.ai lăsat un gol imens în urma ta. Încă încerc să accept situația, dar mi.e greu. Simt că retrăiesc toate momentele frumoase doar când mă gândesc la tine. Nu am cum și nici nu aș putea să uit așa ceva.
Ai fost, ești și vei fi în continuare prietenul meu, prietenul meu drag care, indiferent de oră, erai acolo pentru mine. Erai acolo să mă asculți. Stăteai ore.n șir și mă ascultai cum mă plâng că iau notă mică în teză la matematică și că n.o să.mi mai iasă media. Mi.e dor să vii și să mă iei în brațe. Mi.e dor să.mi scrii o scrisoare, iar eu să o citesc zilnic. Mi.e dor să pierdem nopțiile vorbim, povestind, amuzându.ne de orice chestie pe care o vedeam pe facebook. Mi.e dor să mă alinți. Mi.e dor să vorbesc cu tine. Nici nu știi ce doare că nu mai am cui să.i povestesc bucuriile și tristețiile mele. Îmi lipsește să ne bucurăm împreună, și indiferent, dacă unul dintre noi avea o stare mai proastă, reușeam în cele din urmă să ne bucurăm amândoi, la fel de mult, pentru aceelași lucru. Îmi lipsește să ne scriem mesaje, să ne sunăm, să ieșim împreună. Mi-aduc aminte când aveam ore după-masa și mă sunai mereu când ieșeam de la școală și vorbeai cu mine până ajungeam acasă, ca să nu.mi fie urât. Și, toate astea.mi lipsesc.
Știu că am greșit de multe ori, știu că am fost răutăcioasă, dar tu ai știut cum sunt eu defapt, ai știut să mă înțelegi când aveam zile proaste cât și bune. Și faptul că nu m.ai criticat niciodată, a fost cel mai frumos lucru pe care.l puteam întâlnii la cineva.
Oamenii spun că totul se întâmplă cu un motiv. Dar nu.i corect. Nu așa trebuia să se întâmple. Totul trebuia să decurgă diferit. Iar tu ... tu să te intorci la mine.
Nu am putut să.mi iau „Rămas bun” de la tine. Nu am cum. Pentru că, pentru mine, nu s.a schimbat nimic. N.ai plecat niciunde. Vreau să cred că ești la Brașov și eu ... eu te.aștept să vii. Pentru mine ești încă aici. Și nu vei pleca niciodată, cel puțin nu din inima mea. Ai locul tău special acolo și nimeni, niciodată n.o să.l înlocuiască. Ai fost persoana care a știut mereu să mă înțeleagă, cum nimeni nu o va mai face.
Te iubesc !
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
